Tatuajul

Mi-am tatuat
douã aripi pe spate
și sub ele am plantat
dragostea ta.
Apoi, aripile,
le-am ascuns sub haine,
iar nopțile
ȋn vise
le eliberam.
Cu timpul, am uitat de ele

și nu știam de ce,
ȋmbrãțișarea ta,
ce ȋn iubire mã ȋncãtușa
odinioarã, acum
spatele mi-l apăsa.
M-am distanțat repede
de tine
și ȋntr-o dimineațã,
când cu dor spre nori
mã ȋntindeam,
am zburat.
Colind de atunci lumea,
ȋn timp ce aripile
ȋncet
mi se usucã,
și sub ele golul
se adâncește
și ȋn mine ȋncepe sã sape,
ca incertitudinea ta,
ce ȋntunericul ȋl crește
peste umbre
ce din colțuri
spre mine se întind.