Sigiliul

Inima-mi bate

ȋn ritm de pleoape,

și tresare

cu șoapta-ți ce

șuvițe nãrãvașe elibereazã,

cu ele și eu

mã-nalț spre necunoscut

și visez

sã mã odihnesc din nou

pe buze trandafirii,

ce ȋn zâmbet se deschid.

Eu

le ud cu promisiuni

ce de pe mine

ca frunzele uscate

cad,

și vântul la picioare ți le aduce,

tu

mã privești dojenitoare,

și ȋnțeleg

cã nu vorbele coboarã ȋn tine,

ci crengile

ce mândre spre nori se duc,

și atunci vãd

cã de iubit am iubit,

de mine scuturându-mã,

ca o pãpãdie,

murind mereu,

ca minutarul

dinaintea urmãtorului sãu pas,

visând sã devin orã,

dar sã ȋnțeleg sãrutul

ca pe un sigiliu

ce promisiunea sufletului poartã,

nu mi s-a ȋntâmplat

niciodatã.

Iar acum,

tot ce aș spune, ar fi inutil.

Buzele-mi vibrează de tine.