Am tresãrit

Am tresãrit brusc
de iluziile nopții pãcãlit,
când tu liniștitã
lângã mine dormeai.
Fusese totul atât de real..
Inima-mi bãtea nesãbuitã,
ȋncercam sã respir,
ȋncercam sã mã regãsesc,
de pleoapele inconștienței,
ce mã acoperiserã,
sã mã scutur
mã strãduiam.
Apoi, ai deschis tu ochii.
Și totul a cãpãtat sens.

Am tresãrit brusc
de iluziile vieții pãcãlit,
când tu nepãsãtoare
de lângã mine te ridicai.
Fusese totul atât de real..
Inima-mi zburda ȋn pãrul tãu,
ȋncercam sã exist,
sã completez perfecțiunea
umbrei tale,
ce mã acoperise.
Sã nu mã trezesc
mã strãduiam.
Ȋnsã, involuntar, am deschis ochii.
Și totul a cãpãtat sens.