ai fost ochiul furtunii
ce într-un cãprui seral
m-a învãluit.
prin tine vedeam
cerul curgând
peste copaci supuşi,
într-o lume depãrtatã.
ne-am rotit tãcuṭi
şi-am privit doar în noi,
secundele lãsând sã ne numere.
ne-am ṭinut de mânã
în primii stropi
ce de pe chipul nostru
în crengi se rupeau.
ai fost ochiul fericirii
când furtuna pe sus ne-a luat.
ai închis în tine
o dragoste de cãprui seral,
iar copacii, supuşi, te salutau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu