buzele tale îmi sunt hamac
și
cerul înstelat albastru-mi pare,
dragostea-mi
cântă neîncetat
și
somnul de seară apare.
mă
întind stângaci,
gropițele
îți răsar,
ca
doi ochi ai fericirii,
eu
m-agăț de brațe dragi,
ca
de șuvițele lunii.
apoi
îți șoptesc că te iubesc,
iar
tu înflorești ȋn chip a foc,
mă săruți și mã ȋnvelești
ca
un val ce mângâie malul,
și
adorm și cred iar
că
ȋn tine e tot raiul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu