am mâncat kilometri ȋmpreunã
prin timp zburând, la braț,
pânã când tu speriatã
ai frânat brusc, ca sã te aperi.
și noiul s-a oprit.
te privesc acum mergând singur
pe drumul ce ne aștepta,
și te vãd ȋndepãrtându-te,
chiar de tu nu te miști,
ci doar ȋmbrãțișezi centura,
ce de mine te-a despãrțit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu