stau treaz și pãzesc noaptea
ce doarme ȋn ochii tãi,
ghemuitã, liniștitã,
de cerul pistruiat fugind,
și te privesc cum o ții,
ȋn vise lungi ȋnchisã,
ca un copil ce-și ține pãtura
ce-l apãrã de monștri.
ca o prințesã ȋn turn prinsã
de strãjerul umil al nopții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu