Rolul

Mă uit în oglindă

și mă văd pe tine,

cu toate că tu

nu mai ești de mult noi,

din amintiri sfărmate

și zile de mâine,

mă lupt să accept

că nu mai vii înapoi.

Și o parte din mine moare,

luată de partea ce deja a murit,

și mă-ntreb de și tu vezi în oglindă

riduri și umbre

și un suflet golit.

Și m-aș da cu fard,

de fardul ar ține, 

în propria-mi viață

să-mi fiu din nou actor,

dar rolul ce-l știu cel mai bine

e să te iubesc,

e să te ador.

Și mai repet uneori ce ți-aș spune

de timpul ar fi îngăduitor,

de ar reveni zâmbetul pe buze-ți

ce și azi mă umple de dor.

Dar lumina se stinge,

scena se schimbă,

iar personajul meu a expirat,

în spatele cortinei,

în noaptea deasă,

mă pierd printre măști,

te pierd ne-ncetat.