Tablou

Dacã visele sunt 
valurile 
din marea vieții,
eu sunt 
nisipul 
pe care chipu-ți lin

alunecã

atȃt de des, 
mȃngȃiat de raze, 
ce din etern coboarã 
și ȋn etern se duc,
dansȃnd
pe ritmul vocii
tale.
Și restul e doar ploaie,
vȃnt și uitare,
restu-i doar rama,
ȋn care tabloul 
nostru
stã veșnic ȋnchis.