sã le povestești de mine cu zâmbet
de parcã un vecin ți-aș fi fost,
sã mã-mbraci cu tine ȋn trãiri
ca pe o poezie – pe de rost,
sã pulsezi spre cer ȋn tãcere, a dor
ca fumul urcând din spatele
codrilor,
sã guști din iertare,
sã-ți fie hrana nopților,
sã-ți deschizi brațele spre
zbor
cãci timpul e nepãsãtor,
timpul e singurul ce nu te
iartã..
pe mine tatueazã-mã
sã fiu
sub aripa ta dreaptã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu